Cei mai buni prieteni

    Imi aduc aminte, ca prin clasa a X-a am avut de facut o compunere de circa 500 de cuvinte, pentru ora de psihologie  in care sa expun care este cel mai bun prieten. Mai bine de 15 minute din acea ora, am stat gandindu-ma la cercurile in care ma invart si cine sunt cu adevarat cei mai buni prieteni.
    Ma gandeam in ordinea inversa in raport cu varsta. Adica, la circa 17 ani, avem cu toti colegi de liceu (care intr-un fel sau altul ne sunt apropiati); colegii de fotbal; volei divertisment( care sunt si ei alaturi de noi), iar mai apoi m-am gandit la prima mea zi de nastere, si cred ca acolo am gasit adevaratii prieteni. Intr-adevar cei mai buni prieteni pot fi parintii care au fost alaturi de noi de la inceputurile noastre, si ne vor fi alaturi atat cat vor putea. Ei vor face atat de multe sacrificii pentru noi,  care nu putem constientiza pe moment eforturile depuse. Asa cum spuneam, parintii sunt primii nostri prieteni.
    Mai apoi, ajunsi acasa; gasim alte suflete care ne inconjoara, frati, rude apropiate pana la cele mai indepartate, care printr-un singur telefon de felicitare adresat parintilor sau noua in momentele vesele/triste se fac simtiti ca adevarati prieteni. Pe la 3-4 ani,  cercurile de joaca sunt locurile in care prietenia se dezvolta fara se ne dam seama, dar pe care o vom recunoaste dupa foarte mult timp. Se spune ca odata cu inaintarea in varsta iti aduci aminte din ce in ce mai clar, clipele prin care ai trecut.
  Incepe clasa I, alaturi de parinti, esti indrumat catre studiu. Aici te asteapta la inceput o invatatoare care timp de 4 ani o vezi ca un simplu indrumator in viata; dar dupa o perioada si cercetand adanc in inima ta,  esti sigur ca tot ce a facut a facut din bunatate, fata de serii si serii de elevi care i-a avut, dar pentru tine personal este un adevarat prieten.Printre prieteni mai gasim apoi, in ordinea inaintarii in varsta: profesori, colegi de facultate; munca(dupa caz), iar unul/una dintre acestia vor deveni poate cei mai buni prieteni( ma refer la tinerii casatoriti), a caror obiectiv in viata este de a relua rolul care l-au avut parintii lor pentru ei. A deveni cu adevarat prieteni ai copiilor lor, parintilor lor si a cercurilor in care sunt implicati.
   Prietenia, e un cuvant mare; pacat ca ne dam seama prea tarziu de asta; sau poate nu ne dam seama de loc.