Singur

Ascuns într-un loc cu  lumină lină
Văzută de cei ce par a duce o viață deplină
Mă gândesc de ce trebuie să-ndur?
De ce sunt singur?

Nu reușesc să ridic privirea și să-i înțeleg pe cei din jur.
Mă compatimesc și-mi spun...
Sunt singur, greutățile mele prind contur.

Așa cum am reușit greutățile să le suport
Trăirilor vii neacordându-le șansa prin al meu comport.
Așa voi rezista până vei veni și...
Spre un alt eu mă vei ademeni.

Totuși, mă bucur de singurătate
Prin simplu fapt că nu pot supăra o alta jumătate.
Cu toate că doresc din inimă să cunosc și ale ei greutăți
Ca împreună să descoperim ascunsele calități.

Singurătatea mea e o stare in care mă complac.
Încrederea nu a dispărut.
Știu că, acolo, undeva in necunoscut
Exista cineva căreia nu-i displac.
                                                Sper...

Revanșa

La ora când luminile rând pe rând se aprind,
Spre normalitate încep să tind.
Doresc să trăiesc acea stare
Care să îmi pună diminețile în mișcare.


Când viața îți dă o șansă
Învață s-o trăiești ca pe-o revanșă.
Distruge gândirile vechi, confuze
Învață să faci lucruri care să te amuze.


Trăiește cu bucurie
Activitățile care te reînvie.
Devino ce ai fost cândva
Regăsind acele concepte bune, ascunse pe undeva.


Iubește viața. Acceptă mutările.
Pune în balanță trăirile.
Gândește ai bucura pe cei din jur.
Nu vrei ca greutățile să prindă contur.

Mulțumesc mama

Mamă dragă azi îți mulțumesc.
Ridurile frunții tale în mine se regăsesc.
Acțiunile mele nu vreau să te supere.
Îmi doresc din inimă ca ele să te bucure.



Mama trebuie iubită
Răsfățată și admirată.
Ai grijă de acțiunile tale
Scap-o de gânduri de jale.



Ai născut o moldoveancă tare iubăreață,
Copilăroasă și foarte isteață.
Știe iubirea cui să i-o ofere.
Cea mai multă ție, fiindcă-i o plăcere.



Ai născut o moldoveancă tare frumușică
Ce-n lume inima-ți ridică.
Frumusețea ei n-are asemănare,
Dobândită de la mamă, ilustrând o floare.

De ce să fiu erou?

De ce să fiu erou într-o lume grea?
Poate, fiindcă, asta e menirea mea.
Nu eu. Soarta mi-a oferit șansa.

De ce să fiu erou într-o lume încâlcită?
Să-mi risc viața pentru populația zgârcită.
Caut măreție prin acte de vitejie?
Nu. Eu caut să împlinesc rostul ce-l găsesc.
Prin greutăți mentale, fizice, spirituale
Luptând în evenimente conflictuale.


Impresia generală nu e lupta pentru țară conform lumii mediatice.

Dar, dacă eu pot înțelege supremul sacrificiu
Pentru tine de ce ar fi o opțiune din oficiu...

M-am trezit cu vicii

Copil cu mintea limpede și cu fața îmbujorată.
De părinți, de frați, surori
Am uitat de-ndată.


Cu ochii prin caiete,
Nu de teme, dar concrete.
Cifre, cote, șanse-s toate
Apărute peste noapte.
Egoul m-a înșelat,
În om cu vicii m-a transformat.


Au fost mai importante șansele
Chiar de-s cazuri minime.
Cu câștiguri mari nu-s jucătorii toți.
Banii negri îi fac netoți.


Știu că mă pot redresa.
Altă turnură viața-mi poate lua.
Sper că am conștientizat din timp.
De azi mă bucur de anotimp.


Mă bucur să lupt conștient
Cu visul meu dement.
Speram la bani câștigați ușor dar,
Uitam că se obțin prin munca cu spor.


Mă bucur dacă în viață
Aș fi o ființă mai isteață.
Scopul vieții acum conștientizez
Nu-i la avere să visez.
Scopul unei vieți împlinite
E crearea unei familii fericite.


E greu să renunți la vicii,
Odată ce ai devenit om cu capricii.
Lupt însă cu forțele interioare
Și-oi scăpa de " sperietoare"

Ești ceea ce am găsit

O persoană dragă mult imi lipsea.
Să-i povestesc deschis toată viața mea.
Domnul insă mi te-a scos in cale
Săturându-se de a mea așteptare.



Îi mulțumesc Lui că-ntr-o zi specială,
Prin simpla ta prezență,
Mi-a dăruit o petală albă de cală
Ce umple a mea existență.



Acum sigur ești ceea ce am găsit.
Modul tău de viață-mi pare
Că-mi oferă ceea ce am de iubit.



Acum sigur ești ceea ce am găsit.
Zâmbetul tău dulce mă face sa mă-ncred...
Ești ceea ce am de iubit.



Acum sigur ești ceea ce am găsit.
Un suflet bun, pământesc.
Desigur. Cu credință îți mărturisesc
Ești cea pe care-n viața mea o doresc.

De ce atâta pătimire?

De ce atâta pătimire?
De ce lipsă de iubire?
Blestemată viață fii...
Ai distrus dragostea de copii.


Cândva, o lume bună știm
Neclintită de venin.
Dar tabietul nostru prost
I-a dat acesteia alt rost.


Vedeam copii gândind fericiți
Cu drag la ai lor părinți.
Dar lumea asta blestemată
Le-a distrus dorul de tată.


Vedeam frățiori drăgălași
Zburdând după fluturași.
Dar lumea asta modernă
Le-a distrus dragostea fraternă.


Vedeam copii împliniți
Fără a fi ca acum, suferinzi.
Mama lor stătea in prag
Si-i supraveghea cu drag.


De ce atâta pătimire?
De ce lipsă de iubire?
Blestemată viață fii...
Ai distrus dragostea de copii.