Sub măr

Întins pe o băncuță, lângă trunchiul unui măr
Și simțindu-i izul combinat cu al tău dor,
Mă gândesc c-ar putea fi aroma vie
Purtată de părul tău, sub pălărie.

Printre ramurile lui văd cerul senin.
Merele necoapte se agită motivate de vântul lin.
Adiere caldă de sfârșit de iulie simt
Dar nu ești tu , nu te mint.

O fi gândul tau, nu știu.
Îți arăt ce-nseamnă lipsa
Când ne vom revedea.
Până atunci, iti descriu

Știi? Merele pentru a se coace au nevoie de soare.
Eu, pentru a mă împlini am nevoie de iubire.
Iubire ce doar de la tine o pot primi
Și sunt sigur că mi-o oferi când ne vom reîntâlni.